Sunt fata crescuta la tara ,inconjurata de multe animale si pasari, invatata cu oameni calzi si iubitori. Dar cand am crescut visul meu a fost sa merg la oras, lasand satul in urma, am terminat liceul apoi facultatea si m-am angajat la Bucuresti. Dar uneori imi este dor de viata de la tara, sa stau seara cu fereastra dschisa sa aud cum canta greierii noaptea si ziua pasarelele, sa aud fosnetul ierbii calcate sub papuci, apa cum susura la izvor….amintirile mele din copilarie, in locul vietii poluate de oras. Imi pare rau pentru ca copilul meu nu va avea ocazia sa traiasca aceleasi trairi ca ale mele, sa stie sa zburde pe campii, sa se joaca cu copii diferite jocuri in aer liber,sa simta viata de la tara. Sotul privindu-mi nostalgia mi-a promis ca si copilul nostru se va bucura de toate acestea si aici aproape de Bucuresti, dar eram nedumerita,nu ne permiteam sa cumparam o casa la curte,asa ca nu intelegeam. Ehhh..ma incurajeaza si el, mi-am zis nostalgica.
A doua zi, sotul mi-a zis ca mergem La Țară ,eram confuza asa ca ma apucam sa fac bagajele, dar el m-a oprit zicandu-mi ca nu am nevoie de bagaje.
Dupa ceva timp, am ajuns , un loc foarte frumos, abia acum intelegeam, La Țară era un loc special pentru a ne simti exact ca la tara, cu diferite activitati pentru copii dar si activitati pentru parinti.
acum copilul nostru se putea bucura in voie de compania animalelor, le putea mangaia si hrani, se putea juca alaturi de alti copii in siguranta la locul de joaca, alergari pe pajiste cu mingea si multe,multe alte activitati. Parca ma simteam ca atunci cand eram copil acasa la mama,la tara.
Am savurat la umbra unui foisor un gratar pe cinste,un gulas facut pe lemne si o racoritoare nemaipomenita, iar pentru ca am vrut sa stam pana seara, iar copilul trebuia sa doarma macar 1 ora am inchiriat un cort,ne-am odihnit si apoi spre seara am luat cateva lectii de echitatie,ne-am plimbat pe pajiste si ne-am bucurat de aerul curat.
A fost o zi de neuitat atat pentru noi cat si pentru copil, si ne-m hotarat ca in fiecare duminica sa revenim aici.
