Aoleuu, zilele trecute m-a cuprins melancolia ascultand melodii vechi de prin 2000 si ieri m-am uitat prin ,,cufarul cu amintiri,, . In mapa cu tot ce am gasit la vremea respectiva cu 3 Sud Est formatia mea preferata am descoperit si o poezie scrisa de mine ( mhhoo … nici nu mai tin minte ca imi placea sa scriu poezii) . Nu e vreo poezie remarcabila, nici pe departe, cam aiurita si fara noima, dar imi place totusi, si am decis sa o postez pe blog, poate cine stie, ma reapuc de scris poezii 😀 M-am tot gandit cui am scris-o sau, daca am si trimis poezia asta cuiva :))) Sper ca nu :)))
Va las versurile sa va distrati si voi, de mintea mea din urma cu 17 ani ( mooooo…. aoleuuu…. maica, dar batrana mai sunt 🙁 )
Ceasul noptii e tarziu
O ultima scrisoare iti scriu
Adio este titlul ei
Citeste-o, arde-o, fa cum vrei
Totuna imi este azi,
Daca o citesti sau daca o arzi
Sigur o vei citi cu nerabdare
Stiind ca este ultima scrisoare
Degeaba te vei indrepta
Si iti vei schimba cuvantul
Nu mai poti aduce inapoi
Tot ce s-a dus ca vantul
Iubirea noastra n-are rost
Caci nu mai suntem ce am fost
Nicicand nu voi putea uita
Ca ai ranit o inima ce te iubea.
P.S. Asta s-a vrut un fel de poezie , sper sa nu aveti cosmaruri :))))
Foarte frumos! Cum ai reusit sa o pastrezi atata timp?
Am mapa mea cu amintiri :)))
Dar este chiar draguta, o amintire.
Multumesc 🙂
Mereu când vei citi creațiile vechi cred că te vei întreba dacă tu ai fost cea care le-a scris!?Așa vezi cum ai evoluat, prin cate experiente ai trecut!
Da, asa este, dar parca pentru acea varsta aceste versuri sunt prea dure 🙂 Sau cel putin asa le vad eu acum 🙂 nu stiu ce o fi fost in capul meu atunci :)))
hahaha, daca posstez ce am scris eu acum 100 de ani, o sa radeti sa va tavaliti. Mai bine ma abtin.