Cum a reușit La Fântâna să salveze compania

Privind în urmă realizez că în ultimii 7 ani multe s-au schimbat în viața mea, dacă înainte uram firma soțului meu, acum aceasta este parte importantă din viața mea. Îmi vine să râd de felul cum am ajuns să iubesc această firmă și câte compromisuri am făcut, de dragul ei. Totul a început într-o zi de sâmbătă.

Sâmbătă. Ziua pe care am așteptat-o cu nerăbdare, în sfârșit, venise. Eram pregătită să merg la shopping împreună cu prietenele mele și apoi la masaj. După o săptămână de muncă, chiar meritam puțină relaxare. Această bucurie mi s-a risipit imediat ce soțul meu mi-a cerut ajutorul. Trebuia să ajung rapid la firmă pentru o ședință de urgență. Avea nevoie de ajutorul tuturor pentru a obține un contract foarte profitabil pentru firmă. Așa mi-ar fi plăcut să-i închid telefon în nas și să plec la shopping. Uram firma aia din totul sufletul, însă știam că are nevoie de mine și trebuia să-i fiu alături. Cu o strângere de inimă mi-am anulat programul și în 10 minute eram deja în sala de ședință, gata să ajut. Asta intenționam, dar de fapt,  mă chinuiam să fiu atentă la ce se discuta înainte de începerea ședinței. Sincer, nu prea mi-a reușit. Aveam nevoie de o cafea bună, care să mă trezească la viață. Dacă nu reușeam să beau o cafea bună, riscam ca peste 3 ore când începea ședința să dorm, cu capul pe birou.

– Ioana, adu-mi te rog o cafea. Nu-i pune zahăr, te rog.

– Sigur că da, imediat o aduc.

După câteva minute bune Ioana a revenit cu o cafea, care îmi gâdila nările, încă de la ușă. Wow, abia așteptam să beau o gură. Din câte îmi dădeam seama din aroma cafelei, soțul meu schimbase vechiul aparat de cafea cu unul nou, sigur acesta era cu mult mai bun decât cel vechi.

– Mmm, Ioana, ce aromă plăcută. Ați schimbat aparatul de cafea? Știi, cel vechi avea o cafea oribilă. Nu știu, cum ați reușit voi să beți cafeaua aceea atâta timp, deși era oribilă.

– Șttt, doamna Mihaela. Să nu ne audă șeful, dar să știți că v-am adus cafeaua de la etajul inferior, acolo au o combinație ,,mortală,, de apă și cafea . Noi, ne strecurăm și luăm de la ei cafeaua. Exact cum ați spus și dvs, cea de la aparatul nostru este oribilă. Nimeni, dar nimeni nu bea cafeaua de la acest aparat. Uneori, ne este greu să ne furișăm pentru o cafea și să știți că se văd consecințele, randamentul tuturor este slab. După mai multe ore de stres, muncă și alergari de colo-colo prin firmă avem nevoie de o cafea care să ne relaxeze și care să ne încarce bateriile pentru restul zilei. Am tot încercat să-i spun șefului că ar fi bine să creeze un spațiu special unde să avem cafea la îndemână, dar nu ,,chestia,, aia de se numește cafea de la tonomatul nostru.

-Off. Oare când își va da seama și soțul meu? Înțeleg, voi vă luați de acolo, dar când vin asociații sau colaboratorii, cu ce cafea îi serviți? După expresia Ioanei, mi-am dat seama că nu vreau să aud răspunsul, dar aveam să-l aud până la urmă.

– Îi servim cu cafea din … ,,monstrul,, nostru. Zâmbește trist și dă să se intoarcă la locul ei.

– Ioana, stai puțin. Spune-mi, te rog, ce aparat au cei de la etajul inferior? Trebuie neapărat ca până sosesc invitații șă avem și noi. Mă ocup imediat de asta. Spune-mi cu cine să iau legătura și rezolvăm imediat.

– La Fântâna. Și, dacă nu mă înșel, cred că folosesc o cafea extraordinară, parcă Kafune îi zice. așteptați câteva minute, o sun pe Marițica și aflu toate informațiile necesare, chiar și numărul de telefon.

Bineînțeles, toată lumea era concentrată la simularea prezentării care se făcea pentru a fi pregătiți pentru ședință. Ioana, a revenit destul de repede cu toate informațiile. Sustrăgându-mă din sală, bineînțeles, acoperită de Ioana, am mers în biroul soțului meu și am rezolvat problema cafelei de la birou. După ce am stabilit toate detaliile cu reprezentantul La Fântâna, am revenit în sală, pregătită pentru ce urma.
Până a început ședința responsabilii companiei cu aprovizionarea de apă și cafea reușiseră să își termine toată treaba. Sala de ședințe fusese aprovizionată cu apă pentru toată lumea, tot personalul servise cu nesaț câte o cafeluță înainte de prezentare ( fără știrea soțului meu) și eram cu toții pregătiți să ,,punem mâna,, pe afacerea care ne bătea la ușă. La servirea cafelei ,eu și Ioana, așteptam reacțiile invitaților. Cu toții erau surprinși, dar în mod plăcut și asta i-a ajutat să fie foarte atenți la prezentarea pregătită. Toată lumea deborda de entuziasm și energie, iar rezultatele au venit la finalul ședinței: proiectul era al nostru. La finalul zilei a remarcat și soțul meu că aveam achiziții noi la birou în materie de apă și cafea .

Din acea zi, am început să merg mai des la firma soțului meu și să mă ocup de chestiile mărunte, dar importante în susținerea angajaților pentru o viață mai ușoară, plăcută și de calitate la birou. De atunci au trecut 7 ani și totul merge strună la birou.

Acest articol a fost scris pentru competitia Spring SuperBlog 2017.